Cantec Despre Mine Walt Whitman Comentariu Literar

O altă temă fundamentală este celebrarea trupului și a spiritualității laolaltă. Whitman respinge orice dihotomie platoniciană sau creștină care separă trupul de suflet, considerându-le egale. El este, în același timp, poetul Trupului și poetul Sufletului. În poemul românesc, această idee apare explicit: . Această îmbinare aduce în prim-plan o acceptare totală a carnalității, a poftelor, a mirosurilor și a senzațiilor fizice, pe care Whitman le consideră la fel de sfinte precum rugăciunea.

– Declarația programatică: „I celebrate myself, and sing myself” . Whitman vorbește despre „frunzele de iarbă” (paginile cărții, dar și firele individuale) și spune că tot ce aparține lui aparține și cititorului.

Un aspect revoluționar pentru secolul XIX este celebrarea nestingherită a trupului, a simțurilor și a sexualității. Secțiuni precum „The fragrant pulp of the peaches” sau celebra trecere despre „aripile nopții” evocă o erotism sănătos, lipsit de rușine. Whitman vede trupul ca pe un templu al sufletului, iar împreunarea dintre trup și spirit este văzută ca o cale spre cunoașterea divină. cantec despre mine walt whitman comentariu literar

Varianta finală este împărțită în 52 de secțiuni , număr care poate simboliza săptămânile unui an, sugerând un ciclu complet al vieții.

Poemul este lung, având 52 de secțiuni și aproximativ 1.300 de versuri, publicate inițial fără titlu. De-a lungul vieții, Whitman l-a revizuit în mod repetat, ajungând la forma finală în ediția din 1881 a culegerii Leaves of Grass . Titlurile anterioare, precum „Poem of Walt Whitman, an American” sau pur și simplu „Walt Whitman” , indică o evoluție de la o celebrare a individului particular (Walt Whitman) la o meditație asupra sinelui universal („Myself”). Cele 52 de secțiuni simbolizează, probabil, cele 52 de săptămâni ale anului, sugerând o călătorie spirituală completă, un ciclu al vieții, morții și regenerării. O altă temă fundamentală este celebrarea trupului și

: Descompunerea corpului nu înseamnă sfârșitul, ci transformarea lui în hrană pentru pământ și promisiune a unei noi vieți. Structura și Tehnica Textuală

Iarba crește peste tot, fără a face distincție între bogați și săraci. În poemul românesc, această idee apare explicit:

Într-o secțiune celebră a poemului, un copil îl întreabă pe narator: „Ce este iarba?” . Neputând să ofere un răspuns simplu, poetul dezvoltă o serie de metafore:

Tema centrală a poemului este în relație directă cu universul și cu umanitatea. Pentru Whitman, „minele” (the self) nu este un concept egoist sau limitat, ci o entitate fluidă, expansivă, care absoarbe în sine întreaga experiență a lumii.